Istorie sau legenda?

[Vali Iovi-Stere]

Proiectarea si construirea unui nou model de automobil astazi presupune implicarea unui colectiv compus din zeci de specialisti. Ingineri, Design-eri, contabili, si experti in marketing sunt astazi membri unei echipe de dezvoltare a unui automobil. In anii '50 lucrurile erau insa diferite.
Cand seful British Motor Company (BMC), Leonard Lord a dorit un nou automobil pentru a stopa afluxul masinilor mici si ieftine importate din Germania, el a incredintat realizarea acestui proiect unei singure persoane. Aceasta persoana a fost Alec Issigonis, un inginer de origine greaca ce avea sa primeasca, gratie inventiei sale, titlul de Sir. BMC a insarcinat opt desenatori stagiari sa-i stea la dispozitie in permanenta. Nimeni nu banuia ca astfel se va naste automobilul considerat peste ani de specialisti ca fiind "automobilul european al secolului". Proiectarea MINI-ului a fost insa un proces lent si istovitor, Issigonis nefiind tentat sa copieze. Proiectarea transmisiei , spre exemplu s-a facut intr-un restaurant , proiectul fiind finalizat si in cel mai scurt timp prezentat superiorilor. Distanta dintre servetelul pe care Sir Alec si-a asternut primele idei si planseta proiectantilor a fost extrem de scurta. Proiectul sau a socat lumea producatorilor de automobile. Motorul era dispus transversal, cutia de viteze se afla in carterul motorului si utiliza acelasi ulei, suspensia era pe sfere de cauciuc. Nimeni nu producea la acea ora cauciucuri atat de mici (pe 10) si nu utiliza tampoane de cauciuc ca element de suspensie. Din fericire Leonard Lord a indragit ideile novatoare propuse si spre disperarea echipei de marketing insarcinata cu vanzarea noului produs l-a incurajat pe Issigonis in continuarea proiectului.
Primul prototip (ce a purtat codul ADO 15) a fost realizat in mai putin de trei luni si practic a fost identic cu prima masina produsa in serie. Testele au aratat ca masina putea atinge 145 kmh , ceea ce depasea posibilitatile de franare in siguranta oferite de sistemul cu tamburi pe toate rotile. Issigonis nu a agreat ideea producerii unei masini care sa nu franeze ferm si a redus capacitatea motorului de la 948 cmc la 848 cmc , in “efortul” de a reduce performantele. Construirea caroseriei "dintr-o bucata" (tip de caroserie denumit cheson - cu aripile fata/spate nedemontabile) l-a obligat pe proiectant sa apeleze la o solutie inedita prin folosirea a doua semisasie fata-spate pentru motor si componentele suspensiei. Dupa ce insusi Issigonis a efectuat a serie de teste impreuna cu boss-ul Lord , apeland la sosele mai putin circulate din zona Cotswolds, proiectul MINI a primit unda verde. Douasprezece luni mai tarziu , in august 1959, masina a fost lansata oficial. Contrar practicilor din acea vreme cand noile modele erau prezentate prin implicarea directorului companiei care descoperea masina de sub o mantie sclipitoare, MINI a avansat in stil. Gratie unui buget de 500 GBP - putin peste pretul unei masini la acel moment- noua creatie BMC a fost prezentata in premiera presei intr-un joben de 15 metri inaltime ce s-a desfacut in partea superioara. Multi pot crede ca MINI s-a bucurat de succes inca de la inceput . Lucrurile nu stau tocmai asa, BMC cheltuind suplimentar mii de lire cu reclama pentru a convinge potentialii clienti ca MINI este o masina practica si rezistenta fiind ideala pentru folosirea zilnica. Reclamele prezentau modul confortabil in care automobilul poate transporta patru persoane adulte impreuna cu bagajul lor. Cu toate astea MINI nu reusea sa atraga multi cumparatori. O serie de defecte aparute (in special legate de esapament) au crescut scepticismul publicului. Numai dupa ce au cheltuit sume importante BMC si compania "sora" MORRIS au inceput sa inregistreze un oarecare succes. Imbunatatind sistemul de incalzire , ultimul reper de care clientii erau nemultumiti, in 1961 vestile sosite de la distributori au devenit incurajatoare. Incet dar sigur MINI si-a castigat noi prieteni.
La inceput Issigonis a respins ideea prepararii MINI-ului pentru a participa la raliuri. Avea insa sa-si schimbe radical parerea cand a constatat interesul in prepararea MINI-ului venita din partea proiectantului de masini de Formula 1 - John Cooper. Acesta abandonase ideea de a monta un motor mare pe un Renault Dauphine, in scopul cresterii performantelor. Cand a fost lansat MINI ideea realizarii unei masini puternice dar cu dimensiuni reduse a renascut visul sau fiind mai aproape ca oricand de a deveni realitate.
Posedand o masina imprumutata de fabricant in scopul efectuarii unor teste preliminarii, Cooper (ce ocupa la acea ora pozitia de azi a unui Ron Dennis sau Frank Williams) a inlocuit motorul standard cu cel al uneia din masinile sale de curse, comandand totodata fabricantului de avioane Lockheed un sistem de frane fata cu discuri. Masina astfel preparata a fost inapoiata fabricantului pentru incercari. Dupa multe discutii Cooper a obtinut dreptul de a produce 1000 de masini modificate dupa prototipul propus de el si astfel s-a deschis cel mai glorios capitol al existentei modelului MINI. Pana la sfarsitul anului 1967 MINI a castigat de trei ori prestigiosul raliu Monte Carlo, umilind pur si simplu adversari mult mai puternici precum Porsche, Ford Falcon (ce avea un motor de 4,7 L ce furniza 280 CP !!!!), Saab, Opel, Mercedes, Volvo ,s.a. .
Elocvent este titlul aparut intr-o revista de specialitate din 1968 in care cronica raliului Monte Carlo prezinta pe larg revansa obtinuta de Porsche (care trebuie spus ca dispunea de motoare de peste 3000 cmc fata de cei doar 1275cmc ai MINI-ului): “Gustul unei mari revanse”. Porsche ocupase prima pozitie, urmatoarele trei revenind MINI-urilor. Dupa aceste succese rasunatoare MINI devenise una din cele mai dorite masini din lume, vanzarile crescand uluitor. Clientii BMC erau foarte diversi, la capatul "scalei" situandu-se insusi Enzo Ferrari care in acea perioada putea fi deseori vazut atacand soselele montane la bordul unui MINI Cooper Automatic de culoare argintie. Aceast curent favorabil a dat nastere unei adevarate industrii de accesorii si componente destinate tuning-ului pentru cursele automobilistice .
In timp MINI a cucerit intreg globul. Astazi exista cluburi ale membrilor incepand cu China,Rusia si Argentina si terminand cu orice punct din Europa.Peste tot in lume exista magazine de piese dedicate exclusiv MINI-urilor, Anglia si Germania exceland in acest sens. Tot in Anglia se infiinteaza peste 100 de cluburi MINI fiind editate doua reviste lunare exclusive : MINI World si MINI Magazine. MINI-ul a trecut oceanul fiind prezent si in U.S.A. si Canada.MINI a starnit in anii '60 interesul multor staruri din lumea muzicii si a filmului. Toti cei patru componenti ai celebrului grup britanic The Beatles au fost propietari de MINI. Liderul grupului, Sir Ringo Starr, a trebuit sa-si transforme MINI-ul intr-un hatchback pentru a putea transporta setul sau de tobe. Multi au descoperit MINI-ul vizionand filmul "The italian job" turnat in anul 1969 . Protagonistii (actorii Michael Caine, Remy Julienne si Noel Coward) trebuiau sa paraseasca orasul Torino cu o mare cantitate de aur furat, folosindu-se de trei MINI-uri. Dupa treizeci de ani filmul continua sa fie considerat pelicula ce contine cea mai palpitanta urmarire cu masini capturata vreodata pe celuloid.
Alec Issigonis a decedat in anul 1988 la varsta de 81 de ani, varsta la care inca mai era implicat in designul de automobile detinand functia de consultant la Rover. Asa cum am mai amintit, dupa succesul repurtat cu MINI, el a primit titlul de Sir.
In interviuri, dragostea sa pentru MINI si nepasarea fata de imitatiile aparute ulterior deveneau imediat evidente : "Masinile mici ce au urmat MINI-ului sunt foarte plictisitoare," a raspuns cand a fost intervievat cu privire la succesul fara sfarsit al MINI-ului si la tendinta de copiere a liniilor designului de catre alti producatori. " Toate arata la fel pentru ca proiectantii au incercat sa copieze MINI-ul." Masini de "inspiratie MINI" au aparut ca ciupercile dupa ploaie : Peugeot 104, Mitsubishi Minica, Jugo, Autobianchi A112. Honda Z, Seat 133, Fiat 127 etc.

Variante de MINI :

In timp MINI-UL a fost fabricat in mai multe variante constructive , diferentele aparand in special la nivelul caroserie :

Mini Saloon - modelul clasic pastrat pana in 2000 in fabricatie. Incepand din anii '80 acest model s-a fabricat in diferite serii limitate. Asa au aparut modelele: RED HOT (masini fabricate intr-o singura culoare - rosu cu jenti Mini Lite si tapiterie neagra), DESIGNER (o singura culoare - alb, cu bari si ornamente de culoare gri), 35 ANIVERSARY (masini rosii cu plafon alb , doua dungi albe la extremitatile capotei motorului, motorizare Cooper, injectie), BRITISH OPEN (culoare verde-british racing green, plafon alb, roll-dach electric, injectie, motorizare Cooper, airbag pentru sofer, bord din lemn , geamuri ,scaune si inchidere actionate electric), MAYFAIR, SEALINE, CHARCOAL , etc. A fost produs sub licenta in Italia – Innocenti si Spania – Authi.

Mini Estate - model cu caroserie tip break , 4 usi (2 pe post de haion), 848cmc / 33 bhp, . Fabricat in perioada 1960-1983 Pret ('61): 360 GBP

Ultimele modele au fost echipate cu motoare de 1000 cmc. Primele modele aveau partea din spate a caroseriei imbracata in lemn, similar celebrelor woody-uri americane. Denumire comerciala : MINI Countryman.

Mini Van - aceleasi caracteristici cu modelul Estate cu exceptia perioadei de fabricatie (1960-1980) si a destinatiei - transportul de marfuri usoare (motiv pentru care pe lateral exista geamuri doar la portiere). Pret ('69) : 709 GBP. Fiind o masina utilitara pentru acest model nu se percepeau taxe in momentul cumpararii , insa viteza maxima admisa pentru astfel de vehicule era inferioara. Denumire comerciala: MINI Traveller.

Mini Pick-up - modelul camioneta. Fabricat in perioada (1961-1983) . Aceleasi caracteristici ca si modelele prezentate anterior. Pret ('61) : 360 GBP

Riley Elf / Wolseley Hornet - modele de lux (piele si lemn la serie) Capota motorului si masca sunt modificare , grila fiind realizata in stilul ostentativ al masinilor britanice de lux . Pentru cresterea confortului portbagajul a fost marit. S-au fabricat in perioada 1961-1969. Pret ('63): 575 GBP . Nu au purtat denumirea de MINI. Au fost produse de cele 2 firme din cadrul concernului BMC care produceau exclusiv modele de lux.

Mini Moke - model proiectat initial pentru armata britanica. Refuzat datorita gardei mici la sol, el a fost folosit cu succes de militarii din Australia si Noua Zeelanda. S-a fabricat in perioada 1964-1968. Caroseria este decapotabila si imprumuta linia celebrelor Jeep-uri americane Ulterior productia a fost reluata sub licenta de Cagiva in Portugalia si continua si astazi. Pret ('67): 403 GBP. A fost produs si in Australia.

Mini Clubman - model diferit la nivelul grilei si al aripilor fata. Radiatorul este dispus in fata motorului. Bordul nu mai este dispus central ci in fata postului de conducere si este compus din doua ceasuri principale. S-a fabricat in perioada 1969-1980. Pret ('72) : 850 GBP.

Mini Cabrio - model lansat in anii '90. Exista numeroare ateliere care executa transformari ale modelellor saloon in cabriolet la preturi cuprinse intre 1500 GBP si 2500 GBP.

Productia :

In primii ani s-a situat in jurul a 20.000 exemplare, ajungand in 1962 la 200.000. Astfel au fost produse 1.575.756 modele Mk I in perioada 1959-1967, 510.824 exemplare Mk II in perioada 1967-1969. In perioada 1961-1971 au fost produse si 90.006 modele de tipul COOPER. In 40 de ani de fabricatie s-au produs peste cinci milioane de exemplare.

In ultimii ani productia a scazut atingand in anul 1998 - 15.000 de exemplare. In 2000 , din pacate, productia s-a oprit lasand locul unui model modernizat, propulsat de un motor BMW de 1.6 l. Inainte de scoaterea din fabricatie a fost lansata o ultima (oare ??) serie denumita MILLENNIUM. (un exemplar a costat 16.000 $) . Speram ca producatorul britanic sa revina in raliuri, si suntem convinsi ca daca acest lucru se va intampla MINI isi va continua lantul victoriilor de rasunet.

Palmares in competitii :
1962
Raliul Lalelelor - Pat Moss / Ann Wisdom
Raliul Baden Baden - Pat Moss / Pauline Mayman

1963
Raliul Alpilor - Rauno Aaltonen / Tony Ambrose

1964
Raliul Monte Carlo - Paddy Hopkirk / Henry Liddon
Raliul Lalelelor - Timo Makinen / Tony Ambrose

1965
Raliul Monte Carlo - Timo Makinen / Paul Easter
Raliul Genf - Rauno Aaltonen / Tony Anbrose
Raliul Cehoslovaciei - Rauno Aaltonen / Tony Anbrose
Raliul Poloniei - Rauno Aaltonen / Tony Anbrose
Raliul celor 1000 de lacuri - Timo Makinen / Pekka Keskitalo
Raliul RAC - Rauno Aaltonen / Tony Anbrose
Raliul Balcanic ~ Bulgaria - Stavros Zelmas / Serantis Anagnostu (GR) Austin Cooper S

1966
Raliul Lalelelor - Rauno Aaltonen / Henry Liddon
Raliul Scotiei - Rauno Aaltonen / Henry Liddon
Raliul Cehoslovaciei - Rauno Aaltonen / Henry Liddon
Raliul celor 1000 de lacuri - Timo Makinen / Pekka Keskitaloib
Raliul Balcanic ~- Grecia - Stavros Zelmas / Serantis Anagnostu (GR) Austin Cooper S

1967
Raliul Monte Carlo - Rauno Aaltonen / Henry Liddon
Raliul Acropole - Paddy Hopkirk / Ron Crellin
Raliul Genf - Tony Fall / Mike Wood
Raliul celor 1000 de lacuri - Timo Makinen / Pekka Keskitalo
Raliul Alpilor - Paddy Hopkirk / Ron Crellin
Raliul Balcanic ~ Iugoslavia - Ales Mrzel / Hosan Janez (YU) Morris Cooper

TITLURI :

1963 Campion European la cat. turisme 1300 cmc Rob Slotemaker Dowtown
1964 Campion European la cat. turisme 1000 cmc Warwick Banks Tyrrell
1964 Campion European la cat. turisme general Warwick Banks Tyrrell
1965 Absolut in Campionatul European de raliuri
1968 Campion European la cat. turisme 1000 cmc John Handley Vita
1968 Campion European la cat. turisme general John Handley Vita

In anul 1994 la startul Raliului Monte Carlo s-a aliniat un ROVER MINI COOPER. La volan se afla un batranel simpatic, Paddy Hopkirk. Motivul ? Se implineau 30 de ani de la prima victorie repurtata de MINI in celebrul raliu. Primul MINI castigator la "Monte" a fost celebra masina rosie ce poarta si astazi numarul de inmatriculare 33 EJB (masina se afla expusa in celebrul Heritage Motor Centre din Gaydon - UK). Dupa 30 de ani , purtand nr. L 33 EJB un nou MINI trezea amintiri placute fanilor de pretutindeni participand la Grupa A. (achizitionarea unui astfel de model costa 25.000 GBP). Batranul driver irlandez (nascut in Belfast - 1933) , concurand pe o masina care avea sub capota 104 CP dezvoltati de motorul de 1275 cmc a optat pentru cutia clasica in patru trepte (diversi preparatori britanici ofera cutii de viteze cu 5 si chiar 6 trepte , pretul fiind de 1500-2000 GBP) dar cu rapoarte pentru competitii , s-a clasat in prima jumatate a clasamentului. Copilot in aceasta aventura romantica a fost Ron Crellin, care in '64 participase cu o alta masina, acesta inlocuindu-l pe celebrul Henry Liddon (decedat din nefericire intr-un accident aviatic-1987). Bilantul a cinci ani de participare la raliuri cuprinde peste 25 de victorii in competitii majore. Totul a inceput in anul 1960 cand un MINI condus de echipajul privat Peter Riley / Rupert Jones a ocupat locul 23 (din circa 150 de participanti) in raliul Monte Carlo. In acelasi an o masina echipata cu un motor de 848 cmc s-a clasat pe pozitia a 6-a in RAC Rally. Primul echipaj de uzina a intrat in competitie in 1962 pe o masina ce dispunea de un motor de 997 cmc, 55 CP alimentat de doua carburatoare. Un an mai tarziu un alt echipaj de uzina , format din Rauno Aaltonene / Tony Ambrose s-a clasat pe locul trei in Raliul Monte Carlo. In 1964 trei echipaje Hopkirk/Liddon - Makinen/Manson si Aaltonen/Ambrose s-au aliniat la startul Raliului Monte Carlo. S-a obtinut astfel primul triumf din seria de trei prin Hopkirk , Makinen a venit pe 4, iar Aaltonen al 7-lea , echipa BMC ocupand locul 1 in clasamentul constructorilor (in total au fost patru victorii la Monte Carlo- dar doar trei au fost validate - in 1966 aceleasi echipaje clasandu-se pe primele trei locuri , in ordinea 1 Makinen, 2 Aaltonen, 3 Hopkirk - fiind insa descalificate pentru faruri neconforme ?!?). In 1965 Makinen si-a luat revansa clasandu-se primul (din 273 de echipaje) la Monte Carlo. Stuart Turner a hotarat ca echipa BMC sa se retraga din raliuri dupa editia din 1968 a raliului Monte Carlo (Aaltonen pe 3, Tony Fall pe 4 si Hopkirk pe 5) , constatand ca devenea aproape imposibil sa mai faca fata unei concurente (Porsche-urile conduse de Vic Elford si Pauli Toivonen clasate pe primele 2 locuri) isterizate de infrangerile ultimilor ani. Adversarii s-au intrebuintat serios investind sume imense pentru a prepara o masina capabila sa intrerupa suprematia MINI (cel putin in raliul Monte Carlo). Ca un element interesant trebuie spus ca la inceputul anilor '70 doua echipaje ce concurau pe MINI-uri au ratat participarea la Raliul Dunarii (etapa in campionatul european) intrucat nu au putut traversa Ungaria neavand de viza ! In 1998 doua echipaje private (germane) au participat la cursa de 24 de ore de la Nurburgring ! In Romania , intr-o editie a Cupei Municipiului Bucuresti, (desfasurata pe un traseu din zona industriala Pipera in anii '70) un MINI a concurat excelent pana in nefericitul moment in care ratand un viraj masina a lovit o bordura imensa dislocand-o din asfalt. Se intelege ca nu a mai putut relua cursa. In timp la competitiile din tara noastra au mai participat sporadic MINI -uri (de ex o cursa de coasta organizata pe Feleac in vara lui 1973 a fost castigata de o masina MINI) intotdeauna insa conduse de echipaje straine.
Poreclite de ziaristi "Savonierele" sau "Custile de caini nebune" MINI-urile domina si astazi, la clasa sub1500 cmc, cursele din cadrul campionatului european V.E.C. (Vehicule de epoca si competitii). Campionul sezonului ‘98, britanicul Nick Swift, a devansat in unele curse masini mult mai puternice (Chevrolet Camaro sau Ford Mustang), impunandu-se uneori si in clasamentul general de etapa. Surpriza cea mai mare a venit din partea unui francez, Patrik Vigourt, care in ‘97 a ocupat locul doi cu un MINI intr-o cursa de auto-cross desfasurata in sala Paris-Bercy.

1968 Campion European la cat. turisme 1300 cmc John Rhodes Cooper

[darksun]

Multumim Vali. Este o adevarata legenda. Si pozele sunt asa de frumoase.

[tudor]

Waaaw Vali \:D/ Multumim!

[Vali Iovi-Stere]

Merci de aprecieri.

[mok]

Firma italiana Uk Garage a hotarat sa reanvie traditia veche si sa creeze Mini asa cum era la origini.

Operatiunea consta in utilizarea sasiului si caroseriei originale, furnizate de catre British Motor Heritage, combinate cu motor Daihatsu de 1000 cmc. Acest motor se poate lauda de omologare Euro 4. Fiecare exemplar construit de UK Garage va fi construit dupa bunul plac al clientului: fiecare dintre aceste Mini va fi unica si inimitabila. Chiar si motoarele vor fi montate in dependenta de preferintele clientilor, chiar si cu incredibila versiune GT de 500 CP!

In acest ultim caz, greutatea Mini este redusa la circa 500 kg si are montat in partea posterioara motorul Suzuki Hayabusa, care promite prestatii ce iti taie respiratia: 2 secunde pentru a acelera de la 0 la 100 km/h!

Mini UK Garage “de baza” cu motor de 3 cilindri Daihatsu costa incepand cu 16.000 Euro.(masiniblog.ro)



http://cgi.ebay.it/Mini-Cooper-SPORT-PA ... otohosting

[tudor]

Hahaha un Mini gixxer Tare ideea, dar nu stiu daca as cumpara asa ceva cu banii mei. Nu prea vad cum ajung cei 500 cp pe asfalt astfel incat sa iasa doar 2 s pana la 100...

[mok]

eu incep sa strang bani

poate pana strang se vor vinde sh

[Vali Iovi-Stere]

Daca ve-ti cauta pe youtube,le-au luat-o altii inainte...

[mok]

[darksun]

waw sooper mok!